Astazi este despre ea. :)

Bunica mea.

Cea mai blanda, intelegatoare si iubitoare femeie. Eu ii spun mama. Nu pentru ca nu am deja o mama (pe care o iubesc cu toata fiinta mea), ci pentru ca asa m-am obisnuit.
Este femeia care mi-a fost alaturi mereu. De cand m-a scos din spital si m-a adus acasa, sperand ca cea care mi-a dat viata (fiica ei) sa nu se stinga, pana acum, cand se chinuie sa imi croseteze un pulover, si face si desface, pentru ca vederea nu mai e ca inainte.
Stau acum si-mi aduc aminte lucruri minunate din copilarie. Veneam de la scoala si ma astepta cu mancarea calda. Dupa ce mancam, trebuia sa dorm si nu adormeam daca nu venea cu mine in dormitor sa imi spuna somn usor si sa ma inveleasca. Stiam toate telenovelele de pe AcasaTv si incepusem sa invat spaniola destul de bine. :)) Mergea cu mine la policlinica pentru aerosoli si ne opream mereu sa imi cumpere cornulete dulci de la patiseria de vis-a-vis. Cand se intorcea de la piata, o asteptam in fata blocului cu copiii si bagam mana in punga si luam rosii. Ne certa mereu ca le mancam asa, nespalate. Tin minte ca am mintit-o o data… I-am zis ca vreau sa imi dea bani de bomboane si atunci a fost prima data cand am incercat sa fumez. Tin minte treaba asta si inca imi pare rau. Mai stiu si cand am cazut in canal. :))) Da, am cazut intr-un canal descoperit si mamaie mergea in fata mea (aveam prostul obicei de a „casca gura” si a ramane in urma). Am strigat-o in zadar.  M-a scos un nene care m-a auzit urland. :)))
Cand eram mica, stiam toate poeziile si „citeam” Alba ca Zapada la 3 ani. Am pus ghilimele pentru ca nu citeam, dar memorasem fiecare cuvant din carte si stiam cand sa dau pagina. :)))
Stiu sigur ca, daca nu era ea, nu ajungeam unde sunt acum. A fost omul care m-a dus timp de 14 ani, in fiecare Joi si Sambata, la Palatul Copiilor, la corul de copii Allegretto. Cea cu care faceam lectii si invatam tabla inmultirii (tot in fata telenovelelor). :))). A fost omul meu, iar acum este randul meu sa fiu omul ei. E bolnava, picioarele o dor mereu si merge in cadru. Mi-ar placea sa o iau cu mine cand merg prin oras, dar nu reusesc. Oboseste si nu vreau sa risc.

Spuneam ca astazi este despre ea pentru ca implineste 81 de ani, iar eu ma rog la Dumnezeu in fiecare seara… Sa o tina si anul asta… Si sper ca si anul viitor. Asa ma voi ruga in fiecare an. Am scris aceste randuri cu lacrimi si sper sa ajunga si la voi gandurile mele. Pretuiti-va parintii, bunicii, fratii si surorile, pentru ca niciodata nu vom stii cand se termina… Dar ne putem asigura gandurile cu amintiri minunate.
La multi ani, mamica mea! 🙂

 

IMG-20160216-WA0001IMG-20160216-WA0004IMG-20160216-WA0006IMG-20160216-WA0007IMG-20160216-WA0011IMG-20160216-WA0002IMG-20160216-WA0003IMG-20160216-WA0009IMG-20160216-WA0008

 

 

2 gânduri despre „Astazi este despre ea. :)”

  1. Frumos din partea ta si daca lucrurile decurg bine, sa ne mai scrii, tot atat de frumos si peste 10 ani …….macar ! SANATATE multa bunicii dar si mamei tale ! Cu drag, Nelu Borsan !

    Apreciază

Lasă un răspuns la Nelu Borsan Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s