Ce mananci in prima luna dupa operatie?

Ei bine, initial am crezut ca nu voi reusi sa parcurg prima luna cu brio, adica sa pot tine regimul pe care mi-l recomandasera medicii de la Ponderas. Dat fiind faptul ca pofta mea de mancare este mai mare decat toate continentele Pamantului la un loc, nu am avut destul de multa incredere in mine.

M-am temut de perioada asta mai mult decat m-am temut de interventie in sine. De ce? Pentru ca auzisem tot felul de povesti. De la faptul ca „bei doar supa clara o luna intreaga”, la faptul ca „nu vei rezista toata perioada”. In fine, cel mai bine ar fi sa va povestesc exact cum a fost in cazul meu.

Dupa operatie, am stat fix 3 nopti in spital, la Ponderas. Locul acela in care aveam pat cu telecomanda si buton pentru ORICE AVEAM NEVOIE (cand am ajuns acasa, am constatat ca n-am nici buton, nici telecomanda la pat). Dar asta o povestesc mai pe larg intr-o postare viitoare. 🙂

In acest timp petrecut in spital, n-am prea putut sa beau cine stie ce lichide. Pentru a se asigura ca esti ok si ca te pot externa, medicii te pun sa bei aprox. 500ml de lichid pe zi (in primele 3 zile), apoi te trimit frumusel acasa cu regimul la purtator.

Fratilor, chiar daca prima luna mi s-a parut ca a trecut intr-un an :))), credeti-ma, a meritat. -18 kg.

De ce spun ca a trecut intr-un an? Pentru ca eu, chiar daca aveam o plaja foarte larga de alimente din care puteam alege, ma gandeam doar la ce nu era permis (mancare solida). Asa se intampla de obicei. Iti doresti exact ce nu ai voie.:))

Dar sa revin la regim. Nu va ganditi ca am facut foamea. Este foarte important sa respecti exact ce iti spun medicii pentru a avea un rezultat cat mai bun si pentru a nu exista riscuri postoperatorii. Ca sa evitam riscurile, trebuie sa urmam un regim in care sa adaugam progresiv alimente din toate grupele alimentare. Incepem cu lichide clare, continuam cu lichide dense, ulterior piureuri si apoi alimente solide. M-am speriat putin cand am auzit treaba asta, dar m-am mobilizat. Era vorba doar de o luna, apoi aveam voie orice. ORICEEE! 🙂

In prima saptamana am mancat supa clara, facuta cu legume, carne, dreasa cu ou si condimentata dupa gust, apoi strecurata printr-o sita care sa nu permita deloc patrunderea partilor solide. Am rezistat cu brio, pentru ca imi plac supele, ciorbele etc.

In a2-a si a3-a saptamana am avut voie piureuri subtiri, iar aici am putut sa mananc supa crema de legume, de pui, iaurt cu banana (mixate), ou moale s.a.m.d. Aveam o multitudine de optiuni.

Deja in a4-a saptamana eram fericita. Aveam voie chiar si gris cu lapte, mar copt cu scortisoara, branza de vaci, piure de legume etc. Ideea era sa fie bine pasate si usor de inghitit.

A5-a saptamana… pfffff! Rai! Dumnezeu! Paradis! 🙂 Am mancat prima gura de covrig cu sunca si cascaval, cam de asta mi-a fost pofta toata luna. :))) Am mestecat la ea cam 3 minute, dar a fost un curcubeu pe cerul gurii. :)) Din momentul in care am avut voie sa mananc solid, nu mi-a mai fost pofta de nimic. Stiam ca am voie si atunci nu ma mai atrageau nici macar burgerii sau shaorma.

Este adevarat ca in perioada aceasta, la fel ca si in urmatoarea perioada de dupa prima luna, am suplimentat alimentele cu un tratament cu multivitamine si minerale. Am luat calciu, fier, un complex de vitamine A-Z, un pansament gastric si inca un medicament pentru prevenirea calculilor biliari (pietre la bila). Cam 3-6 luni dupa operatie este indicat sa faci acest tratament, pana se obisnuieste organismul cu noul TU!

Sunt foarte mandra de mine ca am reusit sa fiu atat de constiincioasa in prima luna postoperatorie. Am reusit sa slabesc un numar impresionant de kilograme in acea perioada si incepeam usor, usor sa pot respira normal.

Ma uit cu drag inapoi, in anul ce a trecut si ma vad parcurgand fiecare etapa cu mare constiinciozitate. Ciudat, stiu! :)) Intr-un final, a fost simplu. Am fost bebelus pentru o luna.

Atat domnul dr. Bogdan Smeu, cat si dna dr. nutritionist Oana Dumitrache, mi-au recomadat 3 mese principale si 2 gustari pe zi. Am reusit sa am doar 3 mese. Dulciurile nu le-am pus la suflet foarte tare niciodata, iar acum nici atat.

Sunt fericita ca am ajuns pana aici si imi doresc din suflet sa simtiti si voi aceasta fericire.
Stiti senzatia aia cand esti gras si te feresti sa mananci in fata oamenilor de teama sa nu se uite ciudat la tine? Ai impresia ca fac niste fete de „ia uite-l si pe ala ce si cat mananca”. Stiu cum e… Si te uiti la bucatica aia de pizza de pe masa si ti-e rusine sa o iei. Te lupti cu tine continuu.
Operatia asta m-a ajutat sa nu-mi mai fie rusine sa mananc in fata celorlalti.

Sper sa va fi fost de ajutor si, daca aveti intrebari, nu ezitati sa ma contactati pe pagina de facebook. 🙂 https://www.facebook.com/alina.dinca

Va pup si mancati cu cap! 🙂