Micsorarea stomacului-cat la suta minune, cat la suta munca ta?

Hello!

Revin cu o noua postare care, de data asta, se adreseaza in special celor care s-au operat la stomac si asteapta minunea.
Este foarte adevarat ca aceasta operatie FACE MINUNI. Este foarte adevarat ca slabesti vazand cu ochii si nefacand NIMIC… DAR v-ati intrebat vreodata care ar fi rezultatul final, daca ati pune un pic osul la treaba si nu ati mai sta sa va pice din cer? Este valabil si pentru mine.

M-am trezit in dimineata asta si mi-am zis ca 1 an de zile am stat ca porcu’ la soare, asteptand sa slabesc si sa nu se mai ofere nimeni sa ma taie de Craciun. Nu pot sa spun ca nu m-am miscat deloc in acest an, dar, cu siguranta, as fi putut sa o fac constant si sunt sigura ca as fi avut rezultate si mai spectaculoase. Problema e ca mi-am dat seama ca ma incurca operatia de la sani sa fac sport, momentan. Astept luna iunie ca pe o marire de salariu. Nu mi-am dorit niciodata sa fac sport si chiar ma uitam la cei care imi spuneau ca „Acest lucru face parte din viata mea si nu pot trai daca stiu ca nu am mers o zi la sala”.  Pe bune?! Eu nu puteam trai daca stiam ca nu am mancat jumatatea cealalta de tava de lasagnia din frigider. Dar acum, sincer va spun, dupa ce vad cum arat la 61 de kg, imi doresc si mai mult. Imi doresc sa vad daca eu pot sa imi ajut corpul sa fie frumos. L-am ajutat sa fie dezgustator o viata intreaga, oare cum o fi frumos?

Citesc multe comentarii pe pagina mea si nu numai, in care oamenii sunt speriati pentru ca organismul lor stagneaza o perioada mai lunga sau slabesc foarte lent. Oameni buni, e cat se poate de normal. Nu va mai ganditi ca ati dat niste bani si acum asteptati minunea sa se coboare pe Pamant. Spuneam in postarile trecute, ca eu am stagnat 2 luni la 87 de kg. Eram in a treia luna post operatorie cand mi-am dat seama ca au trecut 2 saptamani si eu nu mai slabesc. E adevarat ca m-am speriat, dar mi-am revenit brusc atunci cand am aflat de la medici si alti pacienti, ca organismul nostru are si el personalitatea lui si ca ii ia un timp pana se obisnuieste cu modificarile pe care le facem noi fara a-i cere parerea.

Acum, dupa un an de la operatia de gastric sleeve, de prin ianuarie mai exact, am ramas la aceleasi kg… 63 kg. Am zis si eu… Gata, a trecut anul, am slabit 47 de kg, asta e. De acum incolo, Dumnezeu cu mila. Ieri m-am urcat pe cantar, cu tot cu tzatze (ca, deh!) si ce credeti?! Am 62 imbracata, incaltata, mancata, bauta si cu tzatzele din dotare care cantaresc in jur de 650 gr. Eu am zis cu indulgenta 61, desi cred ca sunt mai putine. Deci, organismul meu inca vrea sa mai scape de cateva kg, doar ca i s-a luat si lui sa munceasca singur si atunci vine la munca part time. Pai, unde sunt 10-12 ore pe zi si unde sunt 4? Pai, ce-ai facut Bobita? Asa ca am hotarat sa ma angajez si eu 4 ore, sa pot sa suplinesc ceea ce organismul meu a facut 1 an continuu.
In concluzie, dragii mei operati si viitori operati, NU VA MAI FACETI GRIJI! Organismul face ceea ce ii ceri, doar ca, la un moment dat, are si el nevoie de o pauza, oboseste. Dati-i un pic de ragaz. Incercati sa il ajutati, mancati mai sanatos si mergeti macar pe jos mai mult, daca nu aveti timp de sport, dar ajutati-l! Nu mai plangeti ca nu slabiti, daca nu faceti macar minimul de efort. Vorbesc si pentru mine acum si incerc sa ma autoconving de treaba asta.

Sper din toata inima sa va fie de folos cuvintele mele si sa imi scrieti in continuare. Va raspund cu tot dragul si incerc sa va ajut cat pot. Stiu cat de greu e si stiu si cat de putin a ramas pana cand voi fi multumita 100% de corpul meu. De acum, mingia e la mine .

Nu uitati, unde-s 2, puterea creste (tu si organismul tau).

unnamed.jpg

Esti frumoasa cand te simti frumoasa.

Daca aceste cuvinte ar rima frumos, as face o piesa cu ele, dar cred ca le voi impacheta cumva si imi va iesi ceva.
De ce spun asta? Am observat ca toti cei care nu se simt bine in pielea lor, au simtul critic foarte bine dezvoltat. Va spun asta pt ca si eu am fost la fel. Simteam nevoia sa comentez fiecare femeie frumoasa, fiecare femeie „tunata” si fiecare crac dezgolit.
Am fost zielele trecute prin Ikea si m-am imbracat in dres, niste blugi scurti pe deasupra si un tricou. Am observat cel putin 3 fete plinute uitandu-se la mine cu ochi critici. Parca ma vedeam si stiam exact ce au in cap:”Uite-o si p-asta cum a iesit din casa”. De fapt, nu era nimic neobisnuit la tinuta mea, dar „de ce aia e asa slaba si poate sa poarte pantaloni scurti si tocuri si eu nu?!” Cam asta este substratul pe care il gandeam si eu acum ceva timp.
Ei bine, sa stiti ca acum, dupa ce am scapat de inhibitii, datorita operatiei de gastric sleeve, am ajuns la concluzia ca esti frumos atunci cand te simti bine tu cu tine. Cand nu te simti bine in pielea ta, reusesti sa transmiti treaba asta atat de bine, incat oamenii te percep ca pe un urat, gras, cu nasul pe sus, cu cosuri, aerian, prea scund, prea inalt, prea slab, cu ochii câș sau mai stiu eu cum. Cred ca in momentul in care tu te simti bine cu tine, oamenii nu iti mai vad defectele. Sunt si cei ca mine, cand eram grasa, care simt nevoia sa comenteze pe oricine arata bine.
M-am simtit bine cu mine o perioada destul de lunga. Cu ceva timp inainte de operatie. Cam pe la 70-80 kg. Nu eram vreo fotomodeala, asta e clar, dar ma simteam ok asa plinuta. Emanam faptul ca ma simteam bine si eram perceputa astfel. Eram dolofana si draguta. Pe parcurs, lucrurile au inceput sa o ia razna si sa trec de pragul de 80 de kg. A fost momentul in care nu m-am mai simtit bine si am transmis lucrul acesta tuturor celor din jur. Ma vedeau chiar mai rau decat ma vedeam eu… Si, credeti-ma, eu chiar aveam o imagine groaznica despre mine, ma gandesc in ce hal ma vedea lumea.
Rad pentru ca am realizat, in sfarsit, ca oricum nu poti satisface pe toata lumea si ca exista pareri diferite. Dar, atat timp cat noi ne simtim bine, suntem atat de frumosi, incat nici nu va puteti imagina. Ca exemplu, am o cunostinta grasuna care emana atata pozitivism si care nu are nici o problema cu faptul ca e gras. Cei din jurul lui nu ii simt „defectul” pentru ca el nu il face sa fie „defect”.
Eh, eu incepusem sa ma vad defecta si… ce credeti? Asa incepusera sa ma vada si cei din jurul meu: grasa, urata etc.
Am decis sa fac o schimbare pentru mine si psihicul meu si inca nu am terminat.
Dat fiind faptul ca inca nu ma simt bine, pentru ca mi s-au lasat sanii de la atata slabit si vine vara. Trebuie sa ma simt perfect. Vine nunta, trebuie sa ma simt perfect. Vin cantarile, trebuie sa fiu fericita cu corpul meu in rochiile de seara.
Am decis sa nu ma mai aud plangandu-ma in fiecare zi la dus de sanii mei, si sa-i „repar” acum, cat inca sunt mai libera si imi permit sa stau in pat si sa mi se faca toate poftele (Multumesc, iubitule. Esti cel mai bun!).
Ma operez la Ponderas pentru ca prima dragoste nu se uita niciodata. De mine se ocupa doamna doctor Ina Petrescu in care am cea mai mare incredere ca va face o treaba extraordinara! Voi fi fericita in pielea mea pe deplin si voi emana treaba asta cu siguranta.
Nu vreau sa ma pitiponcesc, nu sunt adepta lucrurilor false in exces. Incerc doar sa ma simt bine si sa nu am o problema, eu cu mine, cand trec prin fata unei oglinzi.
So, atat timp cat esti perfect pentru tine, esti perfect si pentru ceilalti.
Daca tu consideri ca ai nevoie de o schimbare, fa-o! Vei deveni alt om, iti vei recapata increderea in tine si vei vedea ca cei din jur te vor privi altfel.Va pup!

 IMG-20160407-WA0005