Cariera si Obezitate

Ma gandeam de ceva vreme sa aduc in atentia voastra acest subiect, dar mereu cand vine vorba despre el, imi este putin greu sa vorbesc. Dat fiind faptul ca multi dintre voi se confrunta cu aceasta problema, care (dupa cum urmeaza sa va povestesc) este mai mult psihica, am hotarat sa va vorbesc putin despre cum am trecut eu prin problema obezitatii in ceea ce priveste cariera.

Avem joburi diferite, ne lovim zilnic de oameni de toate felurile, slabi, grasi, urati, frumosi, saraci, bogati, inalti, scunzi, unii poate au un handicap etc. Ca si voi, m-am lovit de multe tipuri de oameni, si aici nu vorbesc despre ceea ce se vede la exterior, ci de ceea ce suntem in interior.

Am fost un copil gras, un adolescent supraponderal si un adult obez… marturisesc  ca nu mi-a fost simplu deloc. Inca de cand aveam cativa ani, tin minte ca eram marginalizata de copiii cu care ma jucam afara. Ma gandeam mereu ca nu prea vor sa se joace cu mine, pentru ca sunt grasa. Ce-i drept, eram cam subiectul principal de ras printre ei, dar in timp, acest lucru s-a diminuat. Am sa revin si am sa va spun de ce si cum.

Am trecut de copilarie si tot ce imi doream era sa cant. Ma vedeam pe cele mai mari scene ale lumii, aplaudata de multime si apreciata de toata lumea. Am intrat la liceu si treaba cu „grasa” nu se terminase. Am muncit foarte mult. Noi, cei pasionati de muzica si de arta in general, nu prea avem o copilarie normala. Muncim foarte mult de mici, dar va spun cu mana pe inima ca daca m-as naste din nou, mi-as dori aceeasi copilarie!

Revenind, va spuneam ca pentru a scapa de cosmarul „grasa”, incercam sa ma fac placuta prin munca mea si prin felul meu de a ma comporta cu cei din jur. Incepuse sa-mi iasa. Atitudinea mea acapara cumva faptul ca eram grasa si parca nu se mai vedea asa rau acest lucru. Eram eu si nu prea imi mai pasa de ce spune lumea.

Am avut multe impedimente prin concursuri si festivaluri de muzica. Toata lumea imi reprosa ca sunt grasa si in aceasta cariera nu am cum sa razbat. Trebuia sa slabesc pentru a canta??? Trebuia sa arat frumos pentru a exprima sentimente pe scena? Pentru a transmite emotie trebuie sa fii slab???

Explica-i unui copil de 12 ani, care muncea deja de vreo 5 ani, ca e gras si ca din cauza respectiva nu a luat premiu… Cam greu, stiu.

Si uite asa m-am luptat eu pana la 24 de ani cu aceasta „problema” maxima. Toata existent mea m-am gandit ca treaba asta cu grasimea este impedimentul vietii mele. Asa a fost, dar nu din cauza grasimii, ci din cauza perceptiei mele asupra lucrurilor care-mi erau spuse. Am scris mai sus ca va spun de ce, si mai ales cum am diminuat aceasta problema la nivel psihic.

Da, ma simt foarte bine acum in pielea mea si cu faptul ca sunt privita in mod admirativ, dar de ce acum? Conteaza atat de mult ambalajul? Din pacate, da. Cand te duci la magazin si vezi un ambalaj interesant, de multe ori cumperi datorita lui. Nu te gandesti niciodata ca in spatele unui ambalaj urat, poate sta ceva de 3 ori mai bun decat ce este in cel frumos… Asta m-a demoralizat toata viata, dar am reusit sa inteleg, sa-mi asum si sa reusesc sa „vand” si ambalajul urat, acceptandu-ma asa cum sunt.

E greu sa te accepti, pe tine si defectele tale, mai ales atunci cand chiar nu ai cum sa le repari. Eu am reusit sa repar, dar cel care chiar are un handicap nereparabil, oare cum se accepta?

Hai sa va spun eu care e treaba si poate veti reusi sa intelegeti ca ar trebui sa ganditi inainte sa judecati gresit:)  Nu le iau apararea tuturor celor care sunt grasi, le iau apararea celor care sunt bolnavi!

De mult voiam sa „ma iau de voi”, cei care carcotiti si nu intelegeti de fapt ideea. Credeti ca e simplu. Acum sunt si eu slaba, am trecut prin operatia de Gastric Sleeve si prin multe altele pentru a ajunge aici, unde ma aflu astazi. Si da, sunt in masura sa vorbesc 🙂 Luati de lecturati putin.

Noi, astia grasii… ori avem o problema de sanatate destul de grava, care ne face sa ne ingrasam pur si simplu, ori foarte multi dintre noi avem o problema psihica. Da, nu va simtiti jigniti, dragi grasuti. Stiu foarte bine ce vorbesc. Stiti si voi momentul ala in care nu te poti opri din mancat, e ceva pentru care traiesti, e ceva unic… sa mananci! Mancarea, pentru mine, este Raiul pe Pamanat. M-am nascut pentru a manca si mancarea a fost lasata pe Pamant pentru mine! Nu-mi spuneti ca nu ganditi asta si nu-mi spuneti ca nu am o problema la cap, pentru ca stiu ca o am. Am scapat de stomac, nu si de creier!

Multora  dintre noi ni se face foarte pofta doar daca ne uitam la cineva ca mananca ceva. Precum cateii care aud fosnetul unei pungi…”Oh, boy…. food”. Cam asa suntem. Si nu ne putem opri, e ceva ce nu te lasa. Nu te lasa sa dormi, nu te lasa sa te uiti la tv, nu te lasa sa te plimbi, nu te lasa sa conduci etc.

Relatia unui grasun cu colegii de munca si cu oamenii din jur in general, este destul de grea. Se gandeste ca trebuie sa se faca placut prin altceva, decat fizic, apoi la ce ar trebui sa faca pentru a nu fi luat in derizoriu, la cum ar trebui sa vorbeasca pentru a se face placut s.a.m.d.

De ce trebuie sa ne gandim la asta? Suntem si noi oameni. Avem doar cateva kg in plus, in rest… suntem la fel!

Va spuneam ca eu am reusit prin felul meu de a fi si prin faptul ca mi-am dat seama ca multi dintre oamenii cu care luasem contact, nu erau neaparat deranjati de cum arat, ci de cum ma comportam. Nu imi alesesem bine modul de a ma face placuta si am dat gres. Am vrut sa fac eu cumva, sa-i fac sa ma placa. Nu eram eu! Vedeti voi… si aici este destul de greu.

Cum sa nu te ataci cand iti spune „x” sa te urci pe rand pe cantar?!

Daca nu stii cum sa te faci placut, ce faci?

E greu sa fii gras… e greu din toate punctele de vedere, ideea e sa te studiezi bine, grasunule! Sa-ti dai seama ca trebuie sa te integrezi cumva. Oamenii te vor judeca mereu. Asa este de cand lumea si Pamantul, dar tu fii tare! Gandeste si fii tu. Nu incerca sa te faci placut, decat prin cum esti tu de fapt! Nu iti transforma frustrarile in defecte. Razi si roaga-te pentru ei, au mai multa nevoie de minte, decat ai tu de grasime. Da-le-o lor, poate se transforma in creier 🙂 Nu pune la suflet, cei ce te plac, te plac pentru cum esti… nu pentru cat esti 🙂

In rest, slabeste pentru tine, pentru nimeni altcineva !

Singurul lucru trist din toata povestea asta este ca ambalajul ne face sa cumparam ceva. Daca poti, fa ceva pentru tine. Sa te simti TU bine!

Reclame