Dragilor, iata-ma ajunsa si la un an de la operatia de micsorare a stomacului.
Nu am crezut niciodata ca voi spune ca traiesc exact cu 30 ml de stomac si ca traiesc bine! Asa cum nu am crezut nici ca voi incuraja si alti oameni sa isi taie o parte a stomacului, vrand sa le fie bine, nu sa se maltrateze. :)))
Multi cred ca treaba asta cu taiatul stomacului este cea mai proasta alegere si ma intreaba chiar si acum: „De ce nu ai continuat sa tii diete, de ce nu ai mers la sala?”, „De ce nu ai incercat mai mult?” De ce, de ce, de ce?
Cred ca intrebarea cea mai buna era: „De ce am ajuns sa ma gandesc la ultima solutie?”
Sa nu va ganditi ca atunci cand am ajuns la Ponderas, medicii nu m-au intrebat daca am incercat alte metode de slabire si daca nu vreau, totusi, sa mai incerc.
Am incercat orice, oricat, oricand si psihicul meu nu a reusit. Dar v-am mai spus asta o data si nu vreau sa ma repet.
Va spuneam ca am ajuns la un an de la operatie, un an in care m-am simtit extraordinar. Un an plin de satisfactii si de psihic linistit. Un an in care nu m-am gandit ca NU E BINE SA MANANCI CARTOFI PRAJITI. Un an linistit. Un an in care am plans de nervi si de fericire.
Am slabit in prima luna 18 kg. Mi-a parut ca si cum mi-a luat cineva o geanta din spate.
Apoi, am stagnat putin. Nu mult, dar destul cat sa ma gandesc daca nu cumva asta e tot. Mai aveam de dat jos vreo 30 de kg. Zic: „Nu, nu se poate sa fi dat banii degeaba!” Eh, uite ca nu i-am dat degeaba, pentru ca am reusit sa scap si de acele 30 de kg (mai vreau inca 5, dar e doar un moft. Acum sunt normoponderala).
Vreau sa va spun ca, in ciuda faptului ca sunt un om foarte pofticios, am respectat cu strictete sfaturile medicilor. Nu am mancat de mai mult de 5 ori pe zi (3 mese si 2 gustari), am facut si putin sport, am facut si putin masaj, am mancat sanatos, dar am mancat si lucruri mai nesanatoase (nu in exces).
Dupa prima luna in care am tinut un regim strict, am inceput sa mananc solid. Era Raiul pe Pamant. Simteam ca pot sa ating soarele. Tin minte ca am numarat cate guri de mancare pot sa inghit si au fost 4. Mi s-a parut cam mult, dar intradevar, dupa cele 4 guri, nu ma mai miscam. Nu mai puteam sa beau nici apa. Atunci am decis sa imi numar gurile de mancare, astfel incat sa pot lua 3 guri de mancare solida si 2 de lichid.
Am mai facut o prostie, pe care VA ROG sa nu o faceti. Dupa ce ma saturam si stiam ca nu mai pot baga NIMIC, totusi, creierul imi spunea: „mai poti una.” Mai luam o gura, pe care doar o mestecam si apoi parasea zona interioara a gurii mele. :((((
I-am spus domnului doctor ce fac si mi-a spus ca e o prostie. M-am lasat de ea. (Mestecand, stomacul produce suc gastric pentru primirea a inca unui bol de mancare. Nemaiprimindu-l, se produce o extorsiune a unui degajament in stomac, ca mai mult nu am inteles, chiar daca mi-a explicat foarte bine. Ideea e ca NU E BINE:))) )
Iata-ma acum, la un an de la operatie, mananc aceleasi 3 guri de mancare cu 2 de lichid (sau fara lichid). Nu le mai numar, pentru ca simt cand nu mai pot si ma opresc. Fara sa mai mestec altceva dupa. A, da! Si nu mananc mai mult de 5 ori pe zi.
Este cea mai tare experienta a corpului meu. O voi trai toata viata si promit sa nu imi maresc niciodata stomacul.
Voi, cei operati, sper sa luati sfaturile mele de bune, iar voi, cei care nu v-ati operat inca, daca vreti sa il cunoasteti pe medicul care mi-a schimbat viata, il gasiti la Ponderas. Inainte, puteti sa cititi despre ei si pe site (www.ponderas.ro) sau sa ma intrebati pe mine orice curiozitate aveti.
Va pup si nu uitati sa mancati cu cap! 🙂